Istoria Linux in Romania > Interviu despre organizatia Free Unix for Romania



From: Marius Hancu 
To: romanians@sep.stanford.edu, soc-culture-romanian@cs.utexas.edu
Subject: Interviu acordat revistei OPEN - Tehnologia Informatiei


Va salut:

Redau in continuare textul interviului acordat de mine Domnului Eugen
Rotariu, pentru numarul inaugural al revistei OPEN - Tehnologia
Informatiei, publicata la Targu Mures in Romania.

Pentru comentarii adresate redactiei (si/sau abonamente) rog contactati
redactia la adresa electronica office@pcreport.eunet.ro. 

Pentru context, redau in continuare sumarul primului numar al revistei,
prezentat in premiera pe 9 mai, la expozitia CERF. 

SUMAR

5  Editorial: INFORMATIE SI CUNOASTERE
        de Mircea Sarbu
6  State of the art: CEI 7 SUPERSCALARI
        de Darvas Attila
15 Cover story: ARHITECTURA ALPHA
        de Alexandru Panoiu
21 Convergente: MICROSOFT - BLESTEMUL SOFTULUI, BLESTEMUL IUBIRII
        de Ion Muslea
24 Tendinte: DOCUMENTE DIGITALE
        de Mircea Sarbu
32 Profil: FREE UNIX FOR ROMANIA - Interviu cu dl. Marius Hancu
        realizat de Eugen Rotariu
40 Studiu de caz: INFORMATIZAREA BIBLIOTECII CENTRALE UNIVERSITARE
        de Doina Banciu
45 Opinii: FUZIUNE SI RUPTURA
        de Adrian Neagu
50 Frontiere: O PROBLEMA CARE NU NE PRIVESTE
        de Nora Vasilescu
54 AntiVirus: VIRUSI POLIMORFI - Implementare, detectie si protectie
        de Tarkan Yetiser
58 O idee: SCOR(MO)NELI....
        de Iosif Fettich


Aveti in continuare textul original al interviului.


Marius Hancu
--------------------------------------------------------------------

Emigratia romaneasca este o realitate care include multi 
dintre specialistii de valoare ai tarii. Ei pot acum sa vina oricand 
si sa ne ajute in recuperarea decalajului pe care il resimtim cu 
totii fata de societatea occidentala. Uneori o fac. Intr-o lume in 
care informatia inseamna putere, principalul lucru cu care ne pot 
ei ajuta acum este informatia corecta, obtinuta in timp util. In 
plus, ei ne pot oferi o experienta de ani de zile intr-o economie de 
piata care functioneaza si intr-o societate care considera ca vital 
progresul stiintelor.

In informatica initiativa cea mai inportanta si mai bine 
organizata este fara indoiala Free UNIX for Romania. Ei ii 
datoram aparitia primelor versiuni free software de linux, 
386BSD, plus a unei multitudini de aplicatii care ruleaza pe 
aceste sisteme de operare. Peste zece universitati din tara au 
beneficiat deja de donatiile in carti initiate si coordonate de Free 
UNIX for Romania. Multi dintre specialisti sunt inscrisi deja pe 
listele de email initiate si intretinute de ei. De aceea am 
considerat important sa discutam cu cel care a initiat si 
coordonat aceasta activitate care dureaza deja de cativa ani. Dar 
pentru ca ne despart cateva ore si mii de kilometri de orasul 
canadian unde domnul Marius Hancu isi desfasoara activitatea, 
n-am putut obtine acest interviu altfel decat prin intermediul 
postei electronice pe care chiar dansul a luptat sa o promoveze in 
tara. Zeci de scrisori au parcurs reteaua Internet pentru ca acest 
interviu sa poata fi prezentat. Asa incat suntem acum in masura 
sa va prezentam de ce si mai ales cum se poate face mult bine 
pentru tara.

Reporter: Domnule Marius Hancu, sunteti cunoscut in 
tara mai ales pentru crearea si conducerea Free UNIX for 
Romania. Ce reprezinta in fapt aceasta initiativa?

Marius Hancu: Domnule Rotariu, tin in primul rand sa 
multumesc noii dumneavoastre reviste pentru ocazia oferita de a 
prezenta Free Unix for Romania cititorilor dumneavoastra. Va 
doresc, de asemenea, mult succes in continuare. Revista PC 
Report a avut un rol important in anuntarea noutatilor legate de 
activitatea noastra in Romania si noi, participantii la ea, am 
apreciat aceasta in mod deosebit.

Free Unix for Romania a fost fondata de mine in august 
1992. Sunt si in  prezent coordonatorul sau. Este o organizatie de 
voluntari, in mare majoritate originari din Romania (domiciliati 
in strainatate sau in Romania), dar care a atras si contributii ale 
unor donatori straini (lumea free software este remarcabil de 
generoasa).

Scopul principal al acestei organizatii a fost 
popularizarea sistemului de operare Unix, folosit de majoritatea 
universitatilor din lume si de multe firme prestigioase, in 
Romania si Moldova, prin oferirea de versiuni gratuite ale sale (in 
speta linux, 386BSD, netBSD) pentru platforma cea mai populara 
in Romania (si pe plan international), PC-ul. Stim cu totii ca Unix 
nu era cunoscut prea bine in Romania in
1989, chiar daca incercari in acest sens au fost 
intreprinse, de exemplu la ITC, in anii '80.

Pe masura ce am avansat, am extins gama de produse 
gratuite oferite la free software in general, concentrandu-ne pe 
aplicatii care in majoritatea lor sunt destinate pentru a rula sub 
Unix. In plus, am cautat sa contribuim, prin programe, consiliere, 
testare de la distanta la formarea si consolidarea retelelor 
nationale de comunicatie intre calculatoare din Romania (in mod 
deosebit a celor academice). 

O motivatie majora pentru fundarea Free Unix for 
Romania a fost dorinta sa demonstram ca o actiune coerenta, 
decisa si eficace este posibila in comunitatea romaneasca 
internationala, daca efortul necesar este depus; sa oferim, fara 
falsa modestie, un model in acest sens.

Sub umbrela Free Unix for Romania si-au gasit locul 
activitati si grupari multiple. Majoritatea au fost initiate de mine, 
dar au fost preluate de coechipieri entuziasti. As dori sa 
mentionez in mod deosebit Know-how for/from Romania (girata 
actualmente de Tiberiu Grigoriu, de la Bell-Northern Research, 
Ottawa, Canada), o lista de natura mixta: atat specialisti din toata 
lumea care s-au oferit sa ajute colegii lor din Romania sau sa 
corespondeze cu ei pe teme profesionale, cat si specialisti din 
Romania si Moldova doritori sa impartaseasca experienta lor sau 
sa dialogheze. Personal (cu asistenta din partea lui Radu 
Iorgulescu, de la Universitatea Waterloo) am infiintat si mentinut 
lista de utilizatori a postei electronice (email) a Romaniei, 
concentrand aici toate retelele academice si comerciale care au 
dorit sa ne furnizeze date. Am infiintat mai multe liste de 
corespondenta si informare electronice: Neurom (moderata de 
Gabriel Climescu de la Universitatea din Neuchatel, Elvetia, si 
Daniel Marcu de la Universitatea din Toronto, Canada), centrata 
pe inteligenta artificiala,  Fizica (moderata de George Dobre de la 
Universitatea din Kent, Anglia), Rom-Unix (administrata de Jean-
Henry Berevoescu, Israel), focalizata desigur pe asistenta in 
domeniul Unix. In ultima perioada, am primit concursul lui 
Florin Radulescu, care a instalat primul gopher (server 
informational) de limba romana, la Universitatea "Politehnica" 
Bucuresti, din proprie initiativa. Gabriel Climescu a instalat si el 
un alt gopher in Elvetia, care schimba informatii cu cel din 
Bucuresti. Aceste gophere prezinta informatii turistice si de alta 
natura legata de Romania.

In organizarea acestor activitati, de un mare sprijin ne-a 
fost reteaua Internet si  in speta lista de email romaneasca 
romanians@sep.stanford.edu (infiintata si administrata de A. M. 
Popovici de la Universitatea Stanford), ca si grupul de stiri 
soc.culture.romanian (la a carui infiintare si arhivare Nick Sandru 
din Danemarca a avut o contributie decisiva). Folosirea Internet-
ului, o premiera, cred, in activitatile de donatii destinate 
Romaniei, ne-a permis sa solicitam donatii financiare (folosite 
practic exclusiv pentru achizitionarea de carti in domeniul Unix 
pentru universitati din Romania) ca si contributii in munca 
(preluarea de programe de pe Internet, transportul lor in 
Romania, rezolvarea unor solicitari de consultatii de specialitate, 
expedierea de carti, etc).

Am beneficiat de concursul multor colaboratori 
entuziasti, dar nu a fost usor. Pentru mine personal, a insemnat 
zile de pana la 20 de ore de lucru, cu poate cinci mii de mesaje 
trimise in toata lumea.

In Romania, pe langa multi entuziasti care ne-au ajutat, 
am fost confruntati si cu idea: dar care este profitul meu in asta? 
Se pare ca multa lume are conceptia ca in societatea capitalista 
totul functioneaza numai pe bani. Este o conceptie eronata: multe 
asociatii profesionale si caritabile opereaza  pe baza de 
voluntariat. 

Intr-unul din primele apeluri am folosit ca motto o 
parafraza a John F. Kennedy: "Nu intreba ce poate face Romania 
pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru Romania" 
(originalul era: "Don't ask what America can do for you, ask 
yourself what you can do for America"). Idealismul are inca o rol 
imens in rezolvarea problemelor lumii si in mod particular ale 
Romaniei.

Pe de alta parte, chiar daca cineva priveste problema din 
punct de vedere al profitului personal, raspandirea know-how-lui 
dintr-un anumit domeniu serveste intereselor largirii pietii: daca 
numarul studentilor cunoscand Unix-ul prin intermediul linux (un 
sistem de operare de tip Unix, puternic si gratuit, distribuit de noi) 
creste, exista mari sanse ca piata de statii de lucru si aplicatii 
comerciale Unix din Romania sa creasca, ca o consecinta directa. 
De altfel, exista cazuri de companii romanesti care au vazut 
dincolo de limita zilei de azi si au inceput sa distribuie linux in 
mod gratuit impreuna cu sisteme Unix comerciale. Exista in 
Romania o mare de programatori care asteapta o educatie in 
domeniul Unix si ei nu au posibilitatea de a intra in contact cu 
medii de programare accesibile, dar puternice, decat prin 
intermediul free software. Clientii trebuie educati, si educatia nu 
poate fi lasata numai in sarcina universitatilor.

Desigur, suntem foarte satisfacuti sa vedem ca multe 
companii private si de stat din Romania au adoptat linux si alte 
produse free softare trimise de noi. Lista este foarte lunga, avem 
peste o suta de instalari de linux in Romania si Moldova.

R: Sa ne aducem pentru cateva momente aminte 
despre vremurile dinaintea plecarii dumneavoastra din tara. 
Cu ce va ocupati in acele vremuri?

M.H.: Am predat la Facultatea de Electronica a 
Institutului Politehnic Bucuresti, in specialitatile de aparate de 
masura si control si circuite electronice. As dori sa mentionez in 
mod deosebit profesorii Ioan Mihut si Mircea Bodea, cu care am 
impartit multe nopti foarte tarzii, dar pasionante, de lucru, in 
localul Polizu al facultatii. Amandoi adevarati gentlemeni si 
meritand, vorbind deschis, sa fie academicieni pentru contributia 
la cresterea multor generatii de absolventi valorosi. Impreuna cu 
profesoara Anca Manolescu, formam cu totii o echipa de soc, 
renumita prin rigurozitatea sistemului de examinare si dificultatea 
proiectelor. Dar absolventii ne-au fost in mare masura 
recunoscatori. Sau cel putin asa speram noi ...

In paralel cu activitatea didactica, am facut parte cu 
profesorul Mihut din echipa de service pentru firma daneza 
"Bruel & Kjaer", care la acea data era un lider mondial in 
domeniul aparaturii electronice de masura si control pentru 
domeniul sunetelor si al vibratiilor. Impreuna cu Gabriel Tach, 
subinginerul din echipa noastra, am facut sute de reparatii pentru 
beneficiari din toata tara. 
Din punct de vedere al activitatii de cercetare, am condus 
contracte in domeniul aparaturii de masura si control, concepand 
sisteme de achizitie si prelucrare a datelor analogice si digitale, 
bazate pe microprocesoare, pentru industria petrolifera.

R: Cand si in ce imprejurari ati parasit tara?

M.H.: Am decis sa raman in strainatate in 1981. Cred ca 
nu trebuie sa dau prea multe detalii: stim cu totii ce a insemnat 
dictatura si cultul personalitatii. 

 R: Societatea occidentala pretuia pe atunci cu totul 
alte valori decat cea din tara. Care au fost primele socuri 
resimtite la conctactul cu aceasta societate? Unde v-ati sitit 
mai slab si unde foarte puternic?

M.H.: Eram bine informat asupra civilizatiei din Vest, 
nu a reprezentat o surpriza prea mare pentru mine, onest vorbind. 
Pe plan profesional, eram pana la urma un circuitist si procesul de 
adaptare la folosirea masiva a software-ului in simulare, 
verificare, a solicitat timp, dar nu a fost o mare dificultate.

R: Care sunt principalele proiecte la care ati 
participat dupa iesirea in occident?

M.H.: As dori sa mentionez experienta de la Bell-
Northern Research, Ottawa, Canada, unde am lucrat la 
introducerea unei noi strategii de testare a circuitelor integrate, 
inclusiv proiectarea unui procesor de testare incorporat pe un 
chip.

R: Ne puteti da detalii suplimentare despre institutia 
la care lucrati in prezent si proiectele la care participati 
acolo?

M.H.: Lucrez de doi ani in CRIM, Centre de Recherche 
Informatique de Montreal (Centrul de Cercetare Informatica din 
Montreal). Nu este foarte mare (cam 100 de persoane), dar in 
rapida crestere. Multiple echipe specializate in: arhitecturi 
paralele, recunoasterea vorbirii, prelucrarea imaginilor si 
robotica, ingineria programelor (software engineering), interfete 
sistem-utilizator, coordonarea retelelor,  cursuri de specialitate si 
desigur administrarea sistemului. Finantarea este atat 
guvernamentala (din partea guvernului federal canadian si a celui 
provincial al Quebec) cat si privata. In cazul proiectului la care 
lucrez in momentul de fata, partenerii industriali sunt DEC, IBM 
si o firma de calculatoare paralele din Montreal, Alex 
Informatique. Proiectul in curs are drept obiectiv generarea unui 
mediu de programare paralela portabil.
CRIM are un rol marcant in transferul de tehnologie 
intre universitatile din Montreal si industrie, un rol recunoscut si 
sprijinit de guvernele federale si provinciale. In cadrul proiectului 
nostru, avem  6 profesori de la Universitatile McGill (cea mai 
veche universitate din Canada: 1825), Concordia, Laval, Ecole 
Polytechnique, Universite de Montreal. Multi dintre studentii lor 
graduati lucreaza in cadrul proiectului nostru. 

R: Stiu din prezentarea Free UNIX facuta la 
ROSE'93 ca ati lucrat pentru o perioada in Japonia. 
Considerati experinta japoneza ca pe o etapa aparte din viata 
dumneavoastra profesionala?

M.H.: Categoric aparte. Cand am revenit in Canada, am 
avut impresia ca vin de pe o alta planeta din multe puncte de 
vedere, pe care nu avem spatiul sa le detaliem aici, cred. Ca tinuta 
de viata, japonezii sunt modesti, frugali si extrem de disciplinati. 
Traiesc foarte mult pentru si prin colectivitate. "Kata", forma, 
stilul, modul, maniera, au o importanta foarte mare in 
comportarea si filozofia de zi cu zi a japonezilor.

Pentru mine, Japonia constituie unul din modelele care 
trebuie privite cu foarte multa atentie: in 1989, Romania era intr-o 
situatie similara celei in care se afla Japonia in 1945, distrusa de 
razboi (de alta natura, desigur). Japonezii au stiut sa colaboreze 
intre ei, pentru a-si ridica tara din ruine. Faptul ca unele firme 
erau in concurenta acerba reciproca nu i-a impiedicat sa faca asta, 
si cred ca aceasta 'coopetitie' (cooperare plus competitie) japoneza 
a precedat cu multi ani ceea ce vedem azi in Occident, de exemplu 
eforturile legate de introducerea unor standarde pentru "sisteme deschise".

Pe plan personal, am avut satisfactia sa lucrez ca 
cercetator vizitator la Laboratoarele Centrale de Cercetare ale 
firmei Hitachi, din Tokyo. Am lucrat in domeniul arhitecturilor 
masiv paralele, mai exact in testarea lor on-line. Eram 
aproximativ 15 cercetatori invitati  din toata lumea (de la 
Stanford, MIT, CMU, Berkeley) in diverse domenii, intr-un 
colectiv japonez de 1500 de persoane. Trebuie sa recunosc ca am 
fost foarte bine tratati, cu multa ospitalitate.

 R: As dori sa vorbim putin despre diferentele care 
exista intre specialistii in calculatoare romani si cei straini. 
Exista diferente in nivelul lor de pregatire teoretica sau 
practica?

M.H.: Nu uitati ca eu am terminat electronica, si ca asta 
am practicat in Romania. Deci comparatia mea poate sa contina o 
oarecare lipsa de informatie. As spune ca nivelul teoretic al 
pregatirii specialistului roman este destul de bun, chiar daca 
programele analitice nu sunt intotdeauna aduse la zi. Dar in 
materie de informare, de cunoastere a ultimelor scule de 
programare, mai este mult teren de recuperat. Iar din punct de 
vedere al vitezei de programare si intensitatii de lucru in cele 8 
ore normale, as opinia ca situatia este similara. Multi dintre 
studentii romani ce isi continua studiile aici afirma ca de multe 
ori cursurile sunt superficiale, dar volumul de exercitii, de teste ii 
socheaza. 

In domeniul DOS si al aplicatiilor sale, faptul ca atat de 
multe firme au inceput sa vanda in  Romania a contribuit la o 
cunoastere destul de buna a sculelor contemporane. In materie de 
Unix, insa, exista inca deficiente majore: sa nu uitam ca prima 
generatie de administratori de sistem la Politehnica din Bucuresti 
si la universitatile din Timisoara, Iasi, etc. se formeaza acum si ca 
majoritatea sunt studenti. Cred ca pe unii dintre ei, pe cei care ne-
au solicitat, am reusit sa-i ajutam in probleme concrete, si asta in 
interval de ore. Deci munca de consiliere on-line a fost o parte 
importanta din contributia Free Unix for Romania. Nu e 
mentionata in nici o lista de distributie, dar s-a putut conta pe noi 
cand a fost nevoie.

Dar romanii recupereaza rapid terenul, mai ales in cazul 
in care conditiile sunt favorabile: am vizitat, vara trecuta, cu Dl. 
Profesor Ioan Jurca, prorectorul Universitatii Tehnice din 
Timisoara, firma Alcatel din oras. Ni s-a prezentat o echipa de 32 
de programatori care pregatea programe ce erau trimise prin 
satelit in Franta, pentru a fi integrate in sistem, intr-un laborator 
modern.

In materie de minusuri, as dori sa citez faptul ca o 
abordare serioasa, profesionala nu este inca total integrata in 
Romania. Avem multe cazuri in care ni se solicita un program sau 
o informatie, depunem efortul sa il trimitem in aceeasi zi, si 
nimeni nu se mai prezinta sa il ridice. Acestea sunt erori de etica 
profesionala care aici se platesc uneori cu pierderea serviciului 
sau a unui client. Trebuie sa fiu dur si direct, fiindca nimeni nu o 
sa va trateze cu manusi pe piata mondiala, dimpotriva.

R: Aceste diferente provin oare din educatia stiintifica 
diferita primita de cei doi specialisti.

M.H.: Educatia post-universitara sau la locul de munca 
au un aport extrem de important aici. Exista un hiatus, semnalat 
si in SUA ori Japonia intre ceea ce predau universitatile si ceea ce 
doresc firmele. De altfel, in Japonia, noii angajati fac un tur al 
firmei de aproximativ 6 luni (cel putin in firmele mari)  in care 
timp se pun la punct cu obiceiurile si procedurile casei si 
acumuleaza experienta practica necesara.

In materie de examinare universitara, sistemul este mult 
mai riguros aici, in sensul ca nu se lasa totul pentru sesiunea de 
examene. O multitudine de teste pe parcurs asigura o asimilare 
gradata, bine verificata.

Sistemul canadian si cel american are totusi un 
dezavantaj in raport cu cel din Romania: s-au eliminat aproape 
complet examenele orale, incat sunt persoane care pana la teza de 
Master's nu au avut ocazia sa aiba o prezentare orala. Pregatirea 
matematica si teoretica din liceu este destul de deficitara aici, dar 
gradientul din facultate este mult mai mare, mai ales in ultimii 
ani sau la cursuri graduate. Si folosind intens carti si articole 
moderne ca referinte. 

Doctorantura din Romania are un minus: nu sunt destui 
candidati care sa lucreze numai pentru doctorat. Majoritatea mai 
fac si altceva, si concentrarea lipseste. In plus, programul de 
doctorat de aici ofera cursuri foarte specializate, in timp ce in 
Romania, cel putin pe vremea mea, nu erau cursuri la acest nivel.  
Consider ca sunt foarte utile.

R: Ce credeti despre mitul specialistului roman foarte 
bine pregatit dar fara resurse?

M.H.: Am predat si in Romania si in Canada. As spune 
ca studentii de varf pe care i-am avut in Romania s-ar fi impus 
oriunde in lume ca elemente iesite din comun. Problema este ca 
media nu se ridica inca la nivelul mediei din universitatile de aici. 
In privinta resurselor, exista, intr-adevar, un decalaj marcat. In 
timp ce studentii pe care i-am condus eu la diploma la Bucuresti 
au avut parte de conditii ideale, spun eu, ca urmare a contractului 
de service cu firma "Bruel & Kjaer", laboratoarele didactice aveau 
o dotare foarte deficitara. Ceea ce conduce la situatia ca romanul 
"cunoaste multe numai din carti", o deficienta majora intr-o lume 
extrem de practica si de pretentioasa.

Intr-un context mult mai general, acceptarea balcanismului
drept o caracteristica nationala 
nu face decat sa prezinte scuze pentru imbratisarea fatalismului si 
a impotentei de actiune. Este o scuza destinata discutiilor de 
cafenea in care atat de multi par sa cada cu usurinta.
Ca persoane cu propria nostra vointa, mandrie si ambitie 
de scriere a destinului nostru individual si national, nu trebuie sa 
acceptam astfel de mituri.
Mitul fatalistic mioritic, pe care il rejectez de asemenea 
categoric, face parte si el din carjele filozofice pe care le unii 
incearca sa le substituie actiunii, energiei, ambitiei si mandriei 
realizarilor concrete.
In aceeasi linie de rationament, refuz sa cred ca romanii, 
ca o comunitate internationala, actioneaza numai pasiv sau deloc. 
Daca unii dintre noi gandesc asa, cel putin sa o faca in tacere, 
pentru a nu molipsi si pe altii de aceasta boala mortala a lipsei de 
curaj, incredere si pesimism.
Viata in societatea contemporana nu ofera nici o sansa 
celor care se considera esuati din start.

R: Traim uneori cu impresia ca daca s-ar rezolva mai 
usor problemele noastre materiale ne-ar fi mai usor si sa 
muncim. Credeti ca nivelul de trai influenteaza decisiv 
competenta profesionala?

M.H.: O chestiune primordiala in materie de competenta 
profesionala este accesul la informatie, schimbul de idei cu 
expertii. Din pacate, societatile ce au un standard de viata mai 
coborat au si resurse mai reduse pentru achizitionarea de 
hardware si software performante. In societatea occidentala, nu 
exista o legatura chiar atat de directa intre competenta 
profesionala si nivelul de trai. Sunt multi profesionisti de varf 
care traiesc relativ modest in raport cu diversi oameni de afaceri. 
Desigur, daca restrangem analiza la o anumita profesie, 
competenta profesionala e unul (dar nu singurul) dintre factorii 
determinanti in definirea succesului financiar personal.

R: Multi dintre specialistii mai tineri pe care ii cunosc 
in tara trateaza calculatoarele ca si cum pe aceasta lume n-ar 
exista decat ei si ele.  Exista diferente intre modul 
specialistilor de a aborda calculatoarele in tara si in occident? 
Exista diferente in modul de percepere a muncii stiintifice in 
contrast cu viata extra-profesionala.

M.H.: Trebuie sa spun ca exista o mare variabilitate 
personala si in functie de genul proiectului in care programatorii 
participa. In proiectele foarte critice, se cunosc destule cazuri, de 
la multe companii, universitati sau institute, din toata lumea,  in 
care programatorii lucreaza pana la 20 de ore pe zi, sunt total 
dedicati si nu au timp fizic sa se gandeasca la altceva. Fenomenul 
exista atat pentru profesionisti cat si pentru amatori/hackers, mai 
ales ca granitele  intre ele sunt greu de definit (cunosc profesori 
universitari renumiti care sunt etichetati de colegii lor ca hackers, 
avand in vedere cat de mult se preocupa de implementare si nu 
numai de "principii"). Efortul este considerabil de asemenea 
pentru cei care dezvolta free software, multi facand cu totul 
altceva la serviciu sau facultate decat in proiectul lor personal.

Suntem intr-o stiinta si o industrie cu o viteza mare de 
dezvoltare. Ca in orice domeniu plin de efervescenta (genetica e 
intr-o faza similara acum) sunt destui cei care lucreaza pana si 
peste limitele normale. In civilizatia occidentala, atat de 
preocupata de imagine, de aparente, multi dintre acesti 
profesionisti nu sunt vazuti prea bine de omul de pe strada, avand 
in vedere detasarea lor frecventa de realitate, ce apare ca urmare a 
concentrarii totale, si nu e cazul sa va citez aici epitete. Da, e o 
meserie dificila si fascinanta in acelasi timp, si e usor de ajuns la 
ceea ce unii considera drept fanatism. Bill Gates a ajuns acolo 
unde este in primul rand ca urmare a unui efort iesit din comun, 
ca si Richard Stallman. Desi sunt fiecare la poli opusi ai lumii 
software: liderul software-ului comercial, respectiv liderul free 
software. 

Va pot spune ca in Japonia, multi din colectivul in care 
lucram plecau la 11 seara acasa, zile in sir. In locul unde sunt 
actualmente, daca vii seara si duminica, gasesti destui lucrand (o 
minoritate, totusi, dar depinde de fazele proiectului in cauza). E 
greu de separat pasiunea de presiunea exercitata de termene, 
uneori.
Cred ca in toate profesiile, pentru a ajunge la un nivel 
competitiv, in conditiile actuale, e necesar un efort considerabil.

 R: Cum priveste societatea occidentala aceasta 
minoritate? Ar putea fi integrati acesti "fanatici" in societate? 
Dar ei doresc aceasta integrare?

M.H.: Greu de aplicat concluzii generale. Din punct de 
vedere profesional, de multe ori sunt foarte respectati, mai ales 
daca produc rezultate ... In societatea japoneza, ca sa ne referim la 
ea, exista un cult al muncii, deci o astfel de atitudine e mai usor 
de acceptat, desi actualmente in multe familii apare o anumita 
revolta impotriva orelor foarte lungi de lucru ale capilor de 
familie, in special. 

Pe de alta parte, persoane din afara profesiei tind sa 
inteleaga mai greu aceasta pasiune, sau exces in munca. In 
general insa, in societatea occidentala se accepta principiul ca 
succesul trebuie platit intr-o forma sau alta, in primul rand prin 
concentrare si specializare.

Multi dintre acesti pasionati sau fanatici o fac din 
placere, si din proprie convingere, incat nu cred ca societatea le 
poate dicta ce si cum sa faca. Si probabil ca setul lor de valori 
pune (cel putin pentru cativa ani) realizarea profesionala inaintea 
realizarii in familie sau in relatiile personale.

Si inca ceva, convingerea mea este ca Romania este intr-
o situatie deosebita, cu mult teren de recuperat. Oricine isi 
inchipuie ca acest teren poate fi recuperat in 8 ore de lucru este un 
naiv ...

R: Sunteti printre principalii sustinatori a doua 
proiecte generoase: Free UNIX for Romania si Know-How 
For/From Romania. Aceste proiecte isi au corespondentii din 
Romania recrutati dintre persoanele particulare si, se pare, 
niciodata dintre organizatiile guvernamentale. De ce? Ati 
incercat si nu s-a putut lucra cu acestea? Nici macar nu ati 
incercat? Sau poate ca este o trasatura caracteristica a acestui 
gen de proiecte conlucrarea cu persoanele si organizatiile 
neoficiale? In Romania exista cel putin doua astfel de 
organizatii guvernamentale: Comisia Nationala de 
Informatica (CNI) si Societatea Nationala de Informatica 
(SNI). Le cunoasteti?

M.H.: Free UNIX for Romania a fost definita de la bun 
inceput si a operat in mare parte ca o organizatie de tip 
"grassroots", de la persoana-la-persoana, bazandu-ne in mare 
masura pe entuziasmul amatorilor si profesionistilor din domeniul 
calculatoarelor. La acest nivel, succesul a fost remarcabil, am 
reusit practic ca in decursul unui an de zile sa acoperim toata 
suprafata Romaniei cu centre de distributie de free software, 
desigur de anverguri diferite. Apelul la concursul organizatiilor 
private sau guvernamentale, atat in Occident, cat si in Romania, 
nu s-a concretizat inca in acelasi succes. Am trimis informatii 
asupra actiunii noastre ambasadelor romane in Washington si 
Paris, de exemplu. Nici o reactie. Am fost primiti cu amabilitate 
la ambasadele americana si canadiana in Bucuresti, dar nu am 
avut rezultate concrete in materie de donatii. Dar cel putin ne-au 
fost indicate organizatii pe care am putea eventual sa le 
contactam. Am delegat mai multe persoane in tari din Occident, 
furnizandu-le un portofoliu cu rezultatele noastre, sa ne reprezinte 
in fata diverselor fundatii, dar nu am avut rezultate concrete. Cu 
atat mai iesita din comun a fost deci pentru noi aprobarea cererii 
catre Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa din Romania, 
care ne-a acordat o subventie considerabila de 10.000 de dolari 
(maximul) pentru achizitionarea si expedierea de carti Unix 
pentru mai mult de o duzina de universitati din toata tara. 
Actiunea de expediere, coordonata de mine personal si executata 
de multi voluntari entuziasti de origine romana aflati fie ca 
rezidenti fie ca doctoranzi in Canada si SUA este in plina 
desfasurare. Dupa cum stiti, Universitatea Targu Mures 
(impreuna cu cele din Arad, Brasov, Cluj, Bucuresti, Galati, 
Constanta, Craiova, Pitesti, Sibiu, Iasi) este unul dintre 
beneficiari.

In legatura cu organizatiile guvernamentale romanesti, 
nu am reusit inca sa ajungem la un dialog fructuos. Cred ca viteza 
lor de reactie nu face fata trenei impuse de noi. In materie de CNI 
sunt in legatura cu multi specialisti de la ICI, in mod deosebit cu 
Eugen Staicut, care impreuna cu Nicolae (Nini) Popovici de la 
Politehnica din Bucuresti a avut o contributie capitala in crearea 
retelelor academice romane (ROEARN si PUB). Dar nu am avut 
contacte oficiale. Nimeni nu ne-a contactat. Stiu ca guvernul, prin 
ICI, pare sa aiba cunostinta de existenta noastra, dar ... Ca sa va 
dau un exemplu, Ministerul Tehnologiei a facut un apel anul 
trecut prin Internet pentru concursul specialistilor romani stabiliti 
in strainatate. In acel moment lista Know-how for/from Romania, 
era in mare masura definita. I-am informat ca o lista de experti 
exista, dar ... Se genereaza cu alte cuvinte valuri, dar efectul lor 
nu este urmarit ...

Noi nu ne gandim atat de mult la Ministerul Educatiei de 
exemplu, ne gandim la Irina Athanasiu, Mircea Bodea, Ioan 
Jurca, Viorel Negru, Cristian Ionitoiu, Mihai Pop, fratii Dragos si 
Mihai Manolescu si multi alti entuziasti, profesori si studenti. Cu 
fiecare dintre ei am colaborat personal, le-am rezolvat multiple 
probleme, ei stiu ca pot conta pe noi in materie de sprijin 
financiar, informational, de specialitate, iar noi pe ei in materie 
de distributie in Romania. Dar daca ministerul va dori sa ne 
contacteze, va fi oricand binevenit. Nu avem resurse financiare 
mari, dar avem la dispozitie experienta cumulata a zeci de 
specialisti care nu vor cere sa fie platiti ... Si care doresc sa dea o 
mana de ajutor.

In materie de contacte institutionale, as dori sa remarc un 
succes in legatura care o avem cu CEPES (Centre Europeen Pour 
l'Enseignement Superieur) din Bucuresti cu care schimbam 
informatii.

Tot in domeniul contactelor institutionale, Academia 
Romana este pe lista de distributie a mesajelor noastre (ca si 
Academia Moldova, care a raspuns) de aproape un an de zile. Din 
pacate, nu avem nici o reactie. Sa speram ca sunt pe receptie, cel 
putin.

In conditiile acestea, noi preferam sa rulam metodele 
verificate, sa lucram prin apeluri si contacte personale. De fapt, 
am dorit foarte mult sa eliminam atmosfera impersonala generata 
de prezenta birocratiei si sa generam un mediu de club, de 
cooperare amicala. Cred ca astfel am reusit sa amorsam dialoguri 
care altfel nu s-ar fi purtat. Ani de zile, in Romania, programele 
au fost tinute 'la secret', nu au fost distribuite (cinstit vorbind, 
multe dintre ele erau copiate ilegal in sensul nerespectarii 
copyrightului) si cand noi am cautat sa impunem o distribuire 
nelimitata, fara discriminare,  am avut destule reactii negative. 
Trebuie sa remarc ca tineretul, studentii sunt mult mai deschisi 
din acest punct de vedere. Mie, personal, mi s-a parut de la bun 
inceput absurd ca programe care sunt gratuite in toata lumea sa 
fie 'tinute la sertar' in Romania de diverse persoane doritoare sa-si 
mentina o hegemonie rau inteleasa. Foarte putina lume intelege 
cu adevarat sensul 'coopetition' (concurenta concomitenta cu 
cooperarea). Romania este inca intr-o situatie economica dificila. 
Sugerez ca un efort comun este absolut necesar pentru a ridica 
consumatorii si piata la un anumit nivel, pentru a-i educa. In 
domeniul Unix, in care penetratia adevarata era redusa, un efort 
puternic de introducere a culturii respective este necesar pentru ca 
toti producatorii sa poata beneficia de o piata extinsa, cu multe 
facilitati.

In concluzie, daca randamentul contactelor la nivel 
guvernamental si institutional se va imbunatati, vom redefini 
strategia.

R: Free software-ul devine pe zi ce trece tot mai 
competitiv in lupta sa cu software-ul comercial. Ce credeti 
despre viitorul celor doua tipuri de software? Credeti ca in 
viitor unul dintre ele va dispare sau ca unul dintre ele va 
deveni mai puternic?

M.H.: In general, rolul de Pythia nu imi surade. Dar voi 
avansa unele opinii, cu rezervele pe care le reclama bunul simt. 
Personal, cred ca vor continua sa convietuiasca, intr-o lume tot 
mai complicata din punct de vedere al copyright-ului (dreptului de 
autor) si al patentelor.

R: Vedeti free software-ul doar ca pe un laborator 
pentru dezvoltarea si limpezirea ideilor sau credeti ca el poate 
deveni o alternativa viabila pentru utilizatori?

M.H.: Lasand modestia la parte, as dori sa citez titlul 
mesajului meu pentru prima Conferinta pentru Sisteme Deschise 
ROSE'93 de la Cluj: "Free Unix for Romania: lucrand pentru ca 
programatorii sa aiba libertatea alegerii" (programelor pe care le 
folosesc). Deci consider free software in mod categoric ca o 
alternativa viabila. Un exemplu: din aproximativ 15 servere de pe 
reteaua pub.ro a Universitatii "Politehnica" Bucuresti, 5 sau 6 
sunt linux si functioneaza foarte bine la un cost nul in materie de 
programe de sistem si aplicatii. 

Rolul de laborator creator al free software este intr-
adevar remarcabil, dar oricine il reduce la aceast domeniu face o 
mare greseala. Sa nu uitam ca fiecare dintre noi in lumea Unix 
foloseste astazi ferestrele X. Ele sunt free software. Un alt 
exemplu: in locul in care lucrez (CRIM), primul lucru care s-a 
efectuat dupa ce ne-au venit statiile IBM RS/6000 si DEC Alpha a 
fost sa se instaleze compilatorul gcc (pentru limbajul C), super-
editorul emacs (care e un mediu de editare, programare, 
comunicare in email si news, etc, etc), ca si debugger-ul gdb, toate 
produse ale echipei coordonate de Richard M. Stallman (o echipa 
in fapt distribuita in toata lumea, cu diversi programatori 
preluand anumite blocuri functionale). Si aceasta in conditiile in 
care aceste masini au compilatoarele lor native ...

Nu este deloc de neglijat faptul ca accesul la nivelul 
codului sursa oferit de multe programe free software da 
posibilitatea unor corectii si adaugiri creatoare care sunt 
imposibile in cazul produselor comerciale, ce vin practic ca o 
cutie neagra, fara acces la interior.
In cazul produselor comerciale, utilizatorul, oricat ar fi 
de avansat, nu poate aduce corectii substantiale, decat prin 
procesul raportarii de bug-uri. Dar nu poate incerca el insusi sa 
aduca corectii sau imbunatatiri. 
Produsele comerciale, prin adaugare de caracteristici 
speciale, cauta sa ancoreze utilizatorul la o anumita firma pentru 
o durata semnificativa.
In general, grupurile informationale de news (stiri) de pe 
Internet sunt foarte diferite pentru produsele comerciale si cele 
free software. Pentru produsele comerciale se discuta 
comportarea, pentru cele free software, se merge mai departe, la 
intelegerea ei si la propunerea de solutii la nivelul sursa.
Un alt avantaj al free software este adaptibilitatea sa. 
Daca cineva nu accepta o caracteristica si este un programator 
rezonabil de bun, se aseaza la tastatura si opereaza o modificare 
fara costurile cerute de o noua versiune de achizitionarea unei noi versiuni.
De altfel, in multe cazuri, 
firmele comerciale au o  viziune gen tunel [tunnel vision] si nu 
vor nici sa discute schimbari in definitia sau implementarea 
produsului. 

Deosebirea intre free software si cel comercial este si de 
natura filozofica si plaseaza programatorul pe o orbite total 
diferite: cel comercial ii limiteaza libertatea si creativitatea in 
materie de redefinire a unui produs achizitionat, in timp ce pentru 
free software procesul achizitiei nu exista pur si simplu, si fiecare 
programator este imputernicit sa creeze, sa modifice. Singura 
limita este capacitatea personala si factorul timp, care, recunosc, 
este important in lumea de azi.

Analizand totul din punctul de vedere al studentului sau 
programatorului care doreste sa se perfectioneze, produsele 
comerciale sunt impenetrabile, netransparente. Tot ce se poate 
invata este la nivelul definitiei, comportarii pe planul exterior, la 
nivelul parametrilor de intrare si de iesire. Analiza interna este 
prohibita a priori. Curiosului ii este astfel rezervat un tratament 
destul de dur, neamical.

Trecand la o analiza de cost, multi utilizatori fac eroarea 
de a o reduce la nivelul sitemului de operare. Ar trebui sa se 
gandeasca ca pentru fiecare compilator, fiecare aplicatie 
importanta comerciala vor cheltui alte mii de dolari, pe cand in 
cazul linux, netBSD sau freeBSD, acestea sunt gratuite.

In concluzie, fiind realisti, cred ca vom vedea o 
convietuire. In cazul meu, aceasta e exemplificata de faptul ca in 
timp ce folosesc gcc, gdb si emacs in materie de free sofware, 
folosesc FrameMaker in materie de editare de documentatie 
(wordprocessing), pentru simplul motiv ca nimeni nu a scris inca 
un wordprocessor WYSIWYG (What-You-See-Is-What-You-Get) 
satisfacator (un set, denumit doc si idraw, a aparut insa recent in 
versiune alpha pentru linux). Desigur, TeX (free software) este 
foarte bun, dar uneori prefer sa vad direct ce se intampla, fara 
recurs la compilare. 

R: Considerati ca idea drepturilor de autor din ce in 
ce mai restrictive, asa cum sunt ele privite acum in vest, este o 
protectie reala a programatorilor sau doar o protectie menita 
sa sustina monopolul unor mari firme?

M.H.: Optica depinde de situatia persoanei in cauza in 
raport cu produsul respectiv. Pentru majoritate 
(utilizatorii/consumatorii) este in mod clar o tendinta de 
monopolizare si control exercitata de firmele de software, in 
dorinta de aparare a propriei nise. Pentru o minoritate (firmele de 
software si salariatii lor) este ceva care le da posibilitatea sa 
supravietuiasca, in masura care doar valorificarea produsului pe 
piata le aduce venituri iar donatiile din partea statului sau a unor 
agentii private nu se ridica la sume substantiale. 

R: Programatorii au fost inca de la inceputuri 
privilegiati in relatia lor cu restul utilizatorilor. Importanta 
lor pare insa sa scada in timp ce apar alte categorii precum 
integratorii sau managerii de proiecte. Care mai este locul 
programatorilor in hatisul comercial actual?

M.H.: Termenul "hatis" este bine ales. As mai adauga 
doar "hatisul comercial si juridic" actual. Profesia de programator e 
oarecum favorizata  in momentul actual, pe piata mondiala a 
muncii. Dar pentru a avea un rol determinant intr-o companie, 
sunt necesare multe alte cunostinte, legate de definirea sistemului, 
de marketing, de integrare si compatibilitate, de relatii inter-
personale. Deci as recomanda o viziune mai deschisa, pentru o 
dirijare mai eficace a carierei.

Rolul programatorului, cred eu, va urma in mare masura, 
ceea ce s-a intamplat deja in hardware: putina lume mai 
proiecteaza sau depaneaza la nivel de componenta electronica 
(rezistenta, capacitate, tranzistor), totul se face la nivel de placa 
de circuit, modul sau sistem. Raman destui circuitisti activand in 
proiectarea de circuite integrate, analogice or digitale, dar nu 
formeaza o majoritate. 

In materie de software, fenomenul se va manifesta in 
raport cu accesul la codul sursa: probabil ca multi vor face doar 
integrare la nivel de modul, interfete, aplicatii, cu relativ putina 
programare in cod sursa dar cu pondere mare de testare pe 
sisteme. Deci, anticipez ca si in domeniul industriei de programe, 
se vor distinge firme ce vor ataca problemele la nivelul intern, 
(creatorii de scule de baza) si altele ce vor face in principiu 
integrare de sistem si aplicatii. Din fericire pentru programatori, 
aceste integrari sau aplicatii se scriu ele insele intr-un cod sursa 
de o natura sau alta. Desigur, au inceput sa apara o multime de 
scule de sinteza a programelor sau interfetelor, dar oricum 
legatura sau definitia lor se face la multe nivele de catre 
programator, manual cum s-ar zice. In plus, multe din aceste 
scule automate de sinteza nu sunt (inca) prea eficiente. Dar in 
mare, ca si in circuite, putem spune ca lumea se va diviza (daca 
nu este deja acolo) in programatori de scule de baza si 
programatori de aplicatii sau de integrare.

Cred ca in orice produs foarte important, inovator, rolul 
programatorilor nu va deveni minor, fiindca ei sunt cei care vor 
gasi implementarile cele mai eficiente. Chiar daca in momentul 
de fata lungimea codului sursa nu mai este un factor atat de 
important (avand in vedere viteza procesoarelor) insistandu-se pe 
lizibilitatea, standardizarea si testabilitatea sa. 

La nivelul influentei strategice in interiorul firmei, 
programatorii vor fi la concurenta cu arhitectii de sistem, cu 
specialistii din marketing, care au roluri foarte importante in 
definitia functionalitatii produsului in raport cu cererea de pe 
piata. Dar sa nu uitam ca acesti arhitecti sau specialisti in 
marketing sunt ei insisi in multe cazuri fosti sau actuali 
programatori.

In materie de influenta si importanta personala, intr-
adevar in proiectele foarte mari, contributia individului tinde 
uneori sa se piarda in marea sistemului, dar aceasta se intampla in 
orice sistem mare, nu numai in programe. In plus, nu toate 
programele sunt mari, exista multe exemple de programe mici, 
foarte eficiente si/sau rentabile.

R: Sa mai vorbim despre viitor. Care sunt platformele 
hardware si software ale viitorului? Pe ce sisteme de operare 
vom lucra maine? Pe ce tipuri de calculatoare si pe ce 
procesoare?

M.H.: Cred ca nu putem sa anticipam pe o durata prea 
indelungata. Mie personal, parerile recente ale unor firme ca 
arhitecturile lor de procesoare vor rezista 25 de ani mi se par 
utopii. 

Punctul major va fi in integrarea comunicatiilor cu 
calculul per se. Sistemele de operare vor replica tot mai mult 
facilitatile oferite de Unix, primul sistem de operare ce a furnizat 
comunicatii rezonabil de fiabile. Diverse varietati de Unix vor 
concura cu Windows NT, cu OS/2. Aceasta pentru urmatorii 4-5 
ani. Facilitati de grafica la distanta, multimedia,  vor fi critice, 
deci implementari ale unor interfete grafice flexibile, pe baza 
protocolului X sau a altor protocoale oferind interactii pe retea, 
vor ramane puncte de selectie majore.
 

R: Se merge spre o unificare a platformelor hardware 
si software sau aceasta tendinta este doar una de moment?

M.H.: Lumea vorbeste de unificare mereu, dar 
rezultatele nu par sa tinda in acest sens. Iata, de exemplu, 
introducerea PowerPC de catre IBM, Apple si Motorola e 
destinata nu atat unificarii, ci combaterii standardului de facto 
Intel. OSF/1 este o initiativa clara de standardizare. Totusi, pana 
acum numai DEC a introdus consistent masini in directia 
respectiva. IBM s-ar putea sa o faca, dar ... Personal, cred ca 
standardizarea va exista, dar nu pe baza unor standarde introduse 
de niste comitete internationale (v. OSI), ci mai curand de facto, 
pe baza de rezultate si implementari ce au succes (v. TCP-IP).
O speranta exista in domeniul standardizarii in domeniul 
telecomunicatiilor, prin ATM (Asynchronous Transfer Mode). 
Majoritatea producatorilor avanseaza in directia respectiva.

R: Exista voci care spun ca arhitecturile von 
Neumman blocheaza la ora actuala dezvoltarea domeniului. 
Va fi oare necesara generatia a cincea care sa revolutioneze 
insasi esenta masinii Von Neumman sau dezvoltarea extensiva 
actuala este suficienta? Ma refer la procesoare mai rapide, 
memorii mai mari, sisteme de operare mai eficiente si mai 
compatibile.

M.H.: Ambele fatete vor cunoaste o dezvoltare rapida. 
Ma voi concentra in raspunsul meu asupra paralelismului.
Se poate remarca un paralelism destul de marcat in 
interiorul procesoarelor actuale, cu mai multe unitati interne de 
prelucrare, cu pipelining. Pe de alta parte, calculul paralel pe 
retele de procesoare (statii de lucru) se va accentua. Programarea 
acestor ansamble de multiprocesoare va deveni mai accesibila 
programatorului nespecialist. ATM va accentua integrarea 
facilitatilor de comunicatie cu cele de calcul. 
Sculele de vizualizare a comportarii in executie a 
programelor pentru arhitecturile paralele vor cunoaste progrese 
marcante.

R: Ce ne puteti spune despre stadiul atins de stiintele 
informatice in Romania si ce credeti ca se va intampla in viitor 
in tara in comparatie cu dezvoltarea de afara?

M.H.: As dori sa remarc progrese tehnice si de atitudine.
In materie de Unix, estimez ca decalajul pana acum 2 ani 
era de aproximativ 10 ani pentru majoritatea utilizatorilor (dintre 
care multi nici nu si-l puteau permite din punct de vedere 
financiar).  Introducerea linux ne-a permis sa aducem multi 
utilizatori la anul de gratie 1994 intr-un singur an (cel putin in 
materie de free software ...). Introducerea retelelor de comunicatii 
academice si comerciale a avut un un rol important in acest scop. 
De exemplu, ultimul kernel 1.0, al linux, a fost prezent a doua zi 
la Universitatea "Politehnica" Bucuresti, trimis de noi. In plus, 
facilitatile de ftp si telnet, prezente actualmente in mai multe 
locuri din tara permit importarea directa de programe in 
Romania, fara ajutorul nostru, din pacate deocamdata numai 
pentru pachete de marime medie. 

Desigur, aceasta a avut loc in paralel cu patrunderea 
platformelor Unix comerciale in Romania, in care nu ne arogam 
merite decat prin asociere sau sprijinire a culturii Unix.

In raspandirea culturii Unix si a sistemelor deschise in 
Romania, as dori sa mentionez in mod deosebit contributia GURU 
(Grupul Utilizatorilor Romani de Unix), condus de Alexandru 
Rotaru. GURU a fost unul din partenerii nostri majori in 
Romania, a organizat conferinte nationale de sisteme deschise, a 
introdus propria sa retea de email.

Doresc sa subliniez in acest context speranta ca reteaua 
de comunicatii a Romaniei va face progrese. In momentul in care 
Polonia se cupleaza la Internet la viteze de 64Kbits/s sau chiar 
2Mbits/s iar Romania o face numai la 9.8kbits/s, ceva nu este in 
regula. Calitatea comunicatiilor va fi factorul tehnic numarul unu 
in progresul informaticii romanesti in urmatoarea decada.

In vara anului 1993, am vizitat mai multe firme 
particulare din Capitala si Oradea si trebuie sa spun ca am ramas 
impresionat de mobilitatea si entuziasmul unora dintre ele, care 
si-au gasit de exemplu clienti sau finantare in Germania si 
elaborau programe moderne, pentru piata germana.
Ca strategie, consider ca in materie de programe totul va 
trebui gandit in primul rand pentru export, si aici ma refer la 
marketing, standarde de calitate, compatibilitate lingvistica.

R: Va multumesc!