Istoria Linux in Romania > Interviu despre organizatia Free Unix for Romania
From: Marius HancuTo: romanians@sep.stanford.edu, soc-culture-romanian@cs.utexas.edu Subject: Interviu acordat revistei OPEN - Tehnologia Informatiei Va salut: Redau in continuare textul interviului acordat de mine Domnului Eugen Rotariu, pentru numarul inaugural al revistei OPEN - Tehnologia Informatiei, publicata la Targu Mures in Romania. Pentru comentarii adresate redactiei (si/sau abonamente) rog contactati redactia la adresa electronica office@pcreport.eunet.ro. Pentru context, redau in continuare sumarul primului numar al revistei, prezentat in premiera pe 9 mai, la expozitia CERF. SUMAR 5 Editorial: INFORMATIE SI CUNOASTERE de Mircea Sarbu 6 State of the art: CEI 7 SUPERSCALARI de Darvas Attila 15 Cover story: ARHITECTURA ALPHA de Alexandru Panoiu 21 Convergente: MICROSOFT - BLESTEMUL SOFTULUI, BLESTEMUL IUBIRII de Ion Muslea 24 Tendinte: DOCUMENTE DIGITALE de Mircea Sarbu 32 Profil: FREE UNIX FOR ROMANIA - Interviu cu dl. Marius Hancu realizat de Eugen Rotariu 40 Studiu de caz: INFORMATIZAREA BIBLIOTECII CENTRALE UNIVERSITARE de Doina Banciu 45 Opinii: FUZIUNE SI RUPTURA de Adrian Neagu 50 Frontiere: O PROBLEMA CARE NU NE PRIVESTE de Nora Vasilescu 54 AntiVirus: VIRUSI POLIMORFI - Implementare, detectie si protectie de Tarkan Yetiser 58 O idee: SCOR(MO)NELI.... de Iosif Fettich Aveti in continuare textul original al interviului. Marius Hancu -------------------------------------------------------------------- Emigratia romaneasca este o realitate care include multi dintre specialistii de valoare ai tarii. Ei pot acum sa vina oricand si sa ne ajute in recuperarea decalajului pe care il resimtim cu totii fata de societatea occidentala. Uneori o fac. Intr-o lume in care informatia inseamna putere, principalul lucru cu care ne pot ei ajuta acum este informatia corecta, obtinuta in timp util. In plus, ei ne pot oferi o experienta de ani de zile intr-o economie de piata care functioneaza si intr-o societate care considera ca vital progresul stiintelor. In informatica initiativa cea mai inportanta si mai bine organizata este fara indoiala Free UNIX for Romania. Ei ii datoram aparitia primelor versiuni free software de linux, 386BSD, plus a unei multitudini de aplicatii care ruleaza pe aceste sisteme de operare. Peste zece universitati din tara au beneficiat deja de donatiile in carti initiate si coordonate de Free UNIX for Romania. Multi dintre specialisti sunt inscrisi deja pe listele de email initiate si intretinute de ei. De aceea am considerat important sa discutam cu cel care a initiat si coordonat aceasta activitate care dureaza deja de cativa ani. Dar pentru ca ne despart cateva ore si mii de kilometri de orasul canadian unde domnul Marius Hancu isi desfasoara activitatea, n-am putut obtine acest interviu altfel decat prin intermediul postei electronice pe care chiar dansul a luptat sa o promoveze in tara. Zeci de scrisori au parcurs reteaua Internet pentru ca acest interviu sa poata fi prezentat. Asa incat suntem acum in masura sa va prezentam de ce si mai ales cum se poate face mult bine pentru tara. Reporter: Domnule Marius Hancu, sunteti cunoscut in tara mai ales pentru crearea si conducerea Free UNIX for Romania. Ce reprezinta in fapt aceasta initiativa? Marius Hancu: Domnule Rotariu, tin in primul rand sa multumesc noii dumneavoastre reviste pentru ocazia oferita de a prezenta Free Unix for Romania cititorilor dumneavoastra. Va doresc, de asemenea, mult succes in continuare. Revista PC Report a avut un rol important in anuntarea noutatilor legate de activitatea noastra in Romania si noi, participantii la ea, am apreciat aceasta in mod deosebit. Free Unix for Romania a fost fondata de mine in august 1992. Sunt si in prezent coordonatorul sau. Este o organizatie de voluntari, in mare majoritate originari din Romania (domiciliati in strainatate sau in Romania), dar care a atras si contributii ale unor donatori straini (lumea free software este remarcabil de generoasa). Scopul principal al acestei organizatii a fost popularizarea sistemului de operare Unix, folosit de majoritatea universitatilor din lume si de multe firme prestigioase, in Romania si Moldova, prin oferirea de versiuni gratuite ale sale (in speta linux, 386BSD, netBSD) pentru platforma cea mai populara in Romania (si pe plan international), PC-ul. Stim cu totii ca Unix nu era cunoscut prea bine in Romania in 1989, chiar daca incercari in acest sens au fost intreprinse, de exemplu la ITC, in anii '80. Pe masura ce am avansat, am extins gama de produse gratuite oferite la free software in general, concentrandu-ne pe aplicatii care in majoritatea lor sunt destinate pentru a rula sub Unix. In plus, am cautat sa contribuim, prin programe, consiliere, testare de la distanta la formarea si consolidarea retelelor nationale de comunicatie intre calculatoare din Romania (in mod deosebit a celor academice). O motivatie majora pentru fundarea Free Unix for Romania a fost dorinta sa demonstram ca o actiune coerenta, decisa si eficace este posibila in comunitatea romaneasca internationala, daca efortul necesar este depus; sa oferim, fara falsa modestie, un model in acest sens. Sub umbrela Free Unix for Romania si-au gasit locul activitati si grupari multiple. Majoritatea au fost initiate de mine, dar au fost preluate de coechipieri entuziasti. As dori sa mentionez in mod deosebit Know-how for/from Romania (girata actualmente de Tiberiu Grigoriu, de la Bell-Northern Research, Ottawa, Canada), o lista de natura mixta: atat specialisti din toata lumea care s-au oferit sa ajute colegii lor din Romania sau sa corespondeze cu ei pe teme profesionale, cat si specialisti din Romania si Moldova doritori sa impartaseasca experienta lor sau sa dialogheze. Personal (cu asistenta din partea lui Radu Iorgulescu, de la Universitatea Waterloo) am infiintat si mentinut lista de utilizatori a postei electronice (email) a Romaniei, concentrand aici toate retelele academice si comerciale care au dorit sa ne furnizeze date. Am infiintat mai multe liste de corespondenta si informare electronice: Neurom (moderata de Gabriel Climescu de la Universitatea din Neuchatel, Elvetia, si Daniel Marcu de la Universitatea din Toronto, Canada), centrata pe inteligenta artificiala, Fizica (moderata de George Dobre de la Universitatea din Kent, Anglia), Rom-Unix (administrata de Jean- Henry Berevoescu, Israel), focalizata desigur pe asistenta in domeniul Unix. In ultima perioada, am primit concursul lui Florin Radulescu, care a instalat primul gopher (server informational) de limba romana, la Universitatea "Politehnica" Bucuresti, din proprie initiativa. Gabriel Climescu a instalat si el un alt gopher in Elvetia, care schimba informatii cu cel din Bucuresti. Aceste gophere prezinta informatii turistice si de alta natura legata de Romania. In organizarea acestor activitati, de un mare sprijin ne-a fost reteaua Internet si in speta lista de email romaneasca romanians@sep.stanford.edu (infiintata si administrata de A. M. Popovici de la Universitatea Stanford), ca si grupul de stiri soc.culture.romanian (la a carui infiintare si arhivare Nick Sandru din Danemarca a avut o contributie decisiva). Folosirea Internet- ului, o premiera, cred, in activitatile de donatii destinate Romaniei, ne-a permis sa solicitam donatii financiare (folosite practic exclusiv pentru achizitionarea de carti in domeniul Unix pentru universitati din Romania) ca si contributii in munca (preluarea de programe de pe Internet, transportul lor in Romania, rezolvarea unor solicitari de consultatii de specialitate, expedierea de carti, etc). Am beneficiat de concursul multor colaboratori entuziasti, dar nu a fost usor. Pentru mine personal, a insemnat zile de pana la 20 de ore de lucru, cu poate cinci mii de mesaje trimise in toata lumea. In Romania, pe langa multi entuziasti care ne-au ajutat, am fost confruntati si cu idea: dar care este profitul meu in asta? Se pare ca multa lume are conceptia ca in societatea capitalista totul functioneaza numai pe bani. Este o conceptie eronata: multe asociatii profesionale si caritabile opereaza pe baza de voluntariat. Intr-unul din primele apeluri am folosit ca motto o parafraza a John F. Kennedy: "Nu intreba ce poate face Romania pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru Romania" (originalul era: "Don't ask what America can do for you, ask yourself what you can do for America"). Idealismul are inca o rol imens in rezolvarea problemelor lumii si in mod particular ale Romaniei. Pe de alta parte, chiar daca cineva priveste problema din punct de vedere al profitului personal, raspandirea know-how-lui dintr-un anumit domeniu serveste intereselor largirii pietii: daca numarul studentilor cunoscand Unix-ul prin intermediul linux (un sistem de operare de tip Unix, puternic si gratuit, distribuit de noi) creste, exista mari sanse ca piata de statii de lucru si aplicatii comerciale Unix din Romania sa creasca, ca o consecinta directa. De altfel, exista cazuri de companii romanesti care au vazut dincolo de limita zilei de azi si au inceput sa distribuie linux in mod gratuit impreuna cu sisteme Unix comerciale. Exista in Romania o mare de programatori care asteapta o educatie in domeniul Unix si ei nu au posibilitatea de a intra in contact cu medii de programare accesibile, dar puternice, decat prin intermediul free software. Clientii trebuie educati, si educatia nu poate fi lasata numai in sarcina universitatilor. Desigur, suntem foarte satisfacuti sa vedem ca multe companii private si de stat din Romania au adoptat linux si alte produse free softare trimise de noi. Lista este foarte lunga, avem peste o suta de instalari de linux in Romania si Moldova. R: Sa ne aducem pentru cateva momente aminte despre vremurile dinaintea plecarii dumneavoastra din tara. Cu ce va ocupati in acele vremuri? M.H.: Am predat la Facultatea de Electronica a Institutului Politehnic Bucuresti, in specialitatile de aparate de masura si control si circuite electronice. As dori sa mentionez in mod deosebit profesorii Ioan Mihut si Mircea Bodea, cu care am impartit multe nopti foarte tarzii, dar pasionante, de lucru, in localul Polizu al facultatii. Amandoi adevarati gentlemeni si meritand, vorbind deschis, sa fie academicieni pentru contributia la cresterea multor generatii de absolventi valorosi. Impreuna cu profesoara Anca Manolescu, formam cu totii o echipa de soc, renumita prin rigurozitatea sistemului de examinare si dificultatea proiectelor. Dar absolventii ne-au fost in mare masura recunoscatori. Sau cel putin asa speram noi ... In paralel cu activitatea didactica, am facut parte cu profesorul Mihut din echipa de service pentru firma daneza "Bruel & Kjaer", care la acea data era un lider mondial in domeniul aparaturii electronice de masura si control pentru domeniul sunetelor si al vibratiilor. Impreuna cu Gabriel Tach, subinginerul din echipa noastra, am facut sute de reparatii pentru beneficiari din toata tara. Din punct de vedere al activitatii de cercetare, am condus contracte in domeniul aparaturii de masura si control, concepand sisteme de achizitie si prelucrare a datelor analogice si digitale, bazate pe microprocesoare, pentru industria petrolifera. R: Cand si in ce imprejurari ati parasit tara? M.H.: Am decis sa raman in strainatate in 1981. Cred ca nu trebuie sa dau prea multe detalii: stim cu totii ce a insemnat dictatura si cultul personalitatii. R: Societatea occidentala pretuia pe atunci cu totul alte valori decat cea din tara. Care au fost primele socuri resimtite la conctactul cu aceasta societate? Unde v-ati sitit mai slab si unde foarte puternic? M.H.: Eram bine informat asupra civilizatiei din Vest, nu a reprezentat o surpriza prea mare pentru mine, onest vorbind. Pe plan profesional, eram pana la urma un circuitist si procesul de adaptare la folosirea masiva a software-ului in simulare, verificare, a solicitat timp, dar nu a fost o mare dificultate. R: Care sunt principalele proiecte la care ati participat dupa iesirea in occident? M.H.: As dori sa mentionez experienta de la Bell- Northern Research, Ottawa, Canada, unde am lucrat la introducerea unei noi strategii de testare a circuitelor integrate, inclusiv proiectarea unui procesor de testare incorporat pe un chip. R: Ne puteti da detalii suplimentare despre institutia la care lucrati in prezent si proiectele la care participati acolo? M.H.: Lucrez de doi ani in CRIM, Centre de Recherche Informatique de Montreal (Centrul de Cercetare Informatica din Montreal). Nu este foarte mare (cam 100 de persoane), dar in rapida crestere. Multiple echipe specializate in: arhitecturi paralele, recunoasterea vorbirii, prelucrarea imaginilor si robotica, ingineria programelor (software engineering), interfete sistem-utilizator, coordonarea retelelor, cursuri de specialitate si desigur administrarea sistemului. Finantarea este atat guvernamentala (din partea guvernului federal canadian si a celui provincial al Quebec) cat si privata. In cazul proiectului la care lucrez in momentul de fata, partenerii industriali sunt DEC, IBM si o firma de calculatoare paralele din Montreal, Alex Informatique. Proiectul in curs are drept obiectiv generarea unui mediu de programare paralela portabil. CRIM are un rol marcant in transferul de tehnologie intre universitatile din Montreal si industrie, un rol recunoscut si sprijinit de guvernele federale si provinciale. In cadrul proiectului nostru, avem 6 profesori de la Universitatile McGill (cea mai veche universitate din Canada: 1825), Concordia, Laval, Ecole Polytechnique, Universite de Montreal. Multi dintre studentii lor graduati lucreaza in cadrul proiectului nostru. R: Stiu din prezentarea Free UNIX facuta la ROSE'93 ca ati lucrat pentru o perioada in Japonia. Considerati experinta japoneza ca pe o etapa aparte din viata dumneavoastra profesionala? M.H.: Categoric aparte. Cand am revenit in Canada, am avut impresia ca vin de pe o alta planeta din multe puncte de vedere, pe care nu avem spatiul sa le detaliem aici, cred. Ca tinuta de viata, japonezii sunt modesti, frugali si extrem de disciplinati. Traiesc foarte mult pentru si prin colectivitate. "Kata", forma, stilul, modul, maniera, au o importanta foarte mare in comportarea si filozofia de zi cu zi a japonezilor. Pentru mine, Japonia constituie unul din modelele care trebuie privite cu foarte multa atentie: in 1989, Romania era intr-o situatie similara celei in care se afla Japonia in 1945, distrusa de razboi (de alta natura, desigur). Japonezii au stiut sa colaboreze intre ei, pentru a-si ridica tara din ruine. Faptul ca unele firme erau in concurenta acerba reciproca nu i-a impiedicat sa faca asta, si cred ca aceasta 'coopetitie' (cooperare plus competitie) japoneza a precedat cu multi ani ceea ce vedem azi in Occident, de exemplu eforturile legate de introducerea unor standarde pentru "sisteme deschise". Pe plan personal, am avut satisfactia sa lucrez ca cercetator vizitator la Laboratoarele Centrale de Cercetare ale firmei Hitachi, din Tokyo. Am lucrat in domeniul arhitecturilor masiv paralele, mai exact in testarea lor on-line. Eram aproximativ 15 cercetatori invitati din toata lumea (de la Stanford, MIT, CMU, Berkeley) in diverse domenii, intr-un colectiv japonez de 1500 de persoane. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte bine tratati, cu multa ospitalitate. R: As dori sa vorbim putin despre diferentele care exista intre specialistii in calculatoare romani si cei straini. Exista diferente in nivelul lor de pregatire teoretica sau practica? M.H.: Nu uitati ca eu am terminat electronica, si ca asta am practicat in Romania. Deci comparatia mea poate sa contina o oarecare lipsa de informatie. As spune ca nivelul teoretic al pregatirii specialistului roman este destul de bun, chiar daca programele analitice nu sunt intotdeauna aduse la zi. Dar in materie de informare, de cunoastere a ultimelor scule de programare, mai este mult teren de recuperat. Iar din punct de vedere al vitezei de programare si intensitatii de lucru in cele 8 ore normale, as opinia ca situatia este similara. Multi dintre studentii romani ce isi continua studiile aici afirma ca de multe ori cursurile sunt superficiale, dar volumul de exercitii, de teste ii socheaza. In domeniul DOS si al aplicatiilor sale, faptul ca atat de multe firme au inceput sa vanda in Romania a contribuit la o cunoastere destul de buna a sculelor contemporane. In materie de Unix, insa, exista inca deficiente majore: sa nu uitam ca prima generatie de administratori de sistem la Politehnica din Bucuresti si la universitatile din Timisoara, Iasi, etc. se formeaza acum si ca majoritatea sunt studenti. Cred ca pe unii dintre ei, pe cei care ne- au solicitat, am reusit sa-i ajutam in probleme concrete, si asta in interval de ore. Deci munca de consiliere on-line a fost o parte importanta din contributia Free Unix for Romania. Nu e mentionata in nici o lista de distributie, dar s-a putut conta pe noi cand a fost nevoie. Dar romanii recupereaza rapid terenul, mai ales in cazul in care conditiile sunt favorabile: am vizitat, vara trecuta, cu Dl. Profesor Ioan Jurca, prorectorul Universitatii Tehnice din Timisoara, firma Alcatel din oras. Ni s-a prezentat o echipa de 32 de programatori care pregatea programe ce erau trimise prin satelit in Franta, pentru a fi integrate in sistem, intr-un laborator modern. In materie de minusuri, as dori sa citez faptul ca o abordare serioasa, profesionala nu este inca total integrata in Romania. Avem multe cazuri in care ni se solicita un program sau o informatie, depunem efortul sa il trimitem in aceeasi zi, si nimeni nu se mai prezinta sa il ridice. Acestea sunt erori de etica profesionala care aici se platesc uneori cu pierderea serviciului sau a unui client. Trebuie sa fiu dur si direct, fiindca nimeni nu o sa va trateze cu manusi pe piata mondiala, dimpotriva. R: Aceste diferente provin oare din educatia stiintifica diferita primita de cei doi specialisti. M.H.: Educatia post-universitara sau la locul de munca au un aport extrem de important aici. Exista un hiatus, semnalat si in SUA ori Japonia intre ceea ce predau universitatile si ceea ce doresc firmele. De altfel, in Japonia, noii angajati fac un tur al firmei de aproximativ 6 luni (cel putin in firmele mari) in care timp se pun la punct cu obiceiurile si procedurile casei si acumuleaza experienta practica necesara. In materie de examinare universitara, sistemul este mult mai riguros aici, in sensul ca nu se lasa totul pentru sesiunea de examene. O multitudine de teste pe parcurs asigura o asimilare gradata, bine verificata. Sistemul canadian si cel american are totusi un dezavantaj in raport cu cel din Romania: s-au eliminat aproape complet examenele orale, incat sunt persoane care pana la teza de Master's nu au avut ocazia sa aiba o prezentare orala. Pregatirea matematica si teoretica din liceu este destul de deficitara aici, dar gradientul din facultate este mult mai mare, mai ales in ultimii ani sau la cursuri graduate. Si folosind intens carti si articole moderne ca referinte. Doctorantura din Romania are un minus: nu sunt destui candidati care sa lucreze numai pentru doctorat. Majoritatea mai fac si altceva, si concentrarea lipseste. In plus, programul de doctorat de aici ofera cursuri foarte specializate, in timp ce in Romania, cel putin pe vremea mea, nu erau cursuri la acest nivel. Consider ca sunt foarte utile. R: Ce credeti despre mitul specialistului roman foarte bine pregatit dar fara resurse? M.H.: Am predat si in Romania si in Canada. As spune ca studentii de varf pe care i-am avut in Romania s-ar fi impus oriunde in lume ca elemente iesite din comun. Problema este ca media nu se ridica inca la nivelul mediei din universitatile de aici. In privinta resurselor, exista, intr-adevar, un decalaj marcat. In timp ce studentii pe care i-am condus eu la diploma la Bucuresti au avut parte de conditii ideale, spun eu, ca urmare a contractului de service cu firma "Bruel & Kjaer", laboratoarele didactice aveau o dotare foarte deficitara. Ceea ce conduce la situatia ca romanul "cunoaste multe numai din carti", o deficienta majora intr-o lume extrem de practica si de pretentioasa. Intr-un context mult mai general, acceptarea balcanismului drept o caracteristica nationala nu face decat sa prezinte scuze pentru imbratisarea fatalismului si a impotentei de actiune. Este o scuza destinata discutiilor de cafenea in care atat de multi par sa cada cu usurinta. Ca persoane cu propria nostra vointa, mandrie si ambitie de scriere a destinului nostru individual si national, nu trebuie sa acceptam astfel de mituri. Mitul fatalistic mioritic, pe care il rejectez de asemenea categoric, face parte si el din carjele filozofice pe care le unii incearca sa le substituie actiunii, energiei, ambitiei si mandriei realizarilor concrete. In aceeasi linie de rationament, refuz sa cred ca romanii, ca o comunitate internationala, actioneaza numai pasiv sau deloc. Daca unii dintre noi gandesc asa, cel putin sa o faca in tacere, pentru a nu molipsi si pe altii de aceasta boala mortala a lipsei de curaj, incredere si pesimism. Viata in societatea contemporana nu ofera nici o sansa celor care se considera esuati din start. R: Traim uneori cu impresia ca daca s-ar rezolva mai usor problemele noastre materiale ne-ar fi mai usor si sa muncim. Credeti ca nivelul de trai influenteaza decisiv competenta profesionala? M.H.: O chestiune primordiala in materie de competenta profesionala este accesul la informatie, schimbul de idei cu expertii. Din pacate, societatile ce au un standard de viata mai coborat au si resurse mai reduse pentru achizitionarea de hardware si software performante. In societatea occidentala, nu exista o legatura chiar atat de directa intre competenta profesionala si nivelul de trai. Sunt multi profesionisti de varf care traiesc relativ modest in raport cu diversi oameni de afaceri. Desigur, daca restrangem analiza la o anumita profesie, competenta profesionala e unul (dar nu singurul) dintre factorii determinanti in definirea succesului financiar personal. R: Multi dintre specialistii mai tineri pe care ii cunosc in tara trateaza calculatoarele ca si cum pe aceasta lume n-ar exista decat ei si ele. Exista diferente intre modul specialistilor de a aborda calculatoarele in tara si in occident? Exista diferente in modul de percepere a muncii stiintifice in contrast cu viata extra-profesionala. M.H.: Trebuie sa spun ca exista o mare variabilitate personala si in functie de genul proiectului in care programatorii participa. In proiectele foarte critice, se cunosc destule cazuri, de la multe companii, universitati sau institute, din toata lumea, in care programatorii lucreaza pana la 20 de ore pe zi, sunt total dedicati si nu au timp fizic sa se gandeasca la altceva. Fenomenul exista atat pentru profesionisti cat si pentru amatori/hackers, mai ales ca granitele intre ele sunt greu de definit (cunosc profesori universitari renumiti care sunt etichetati de colegii lor ca hackers, avand in vedere cat de mult se preocupa de implementare si nu numai de "principii"). Efortul este considerabil de asemenea pentru cei care dezvolta free software, multi facand cu totul altceva la serviciu sau facultate decat in proiectul lor personal. Suntem intr-o stiinta si o industrie cu o viteza mare de dezvoltare. Ca in orice domeniu plin de efervescenta (genetica e intr-o faza similara acum) sunt destui cei care lucreaza pana si peste limitele normale. In civilizatia occidentala, atat de preocupata de imagine, de aparente, multi dintre acesti profesionisti nu sunt vazuti prea bine de omul de pe strada, avand in vedere detasarea lor frecventa de realitate, ce apare ca urmare a concentrarii totale, si nu e cazul sa va citez aici epitete. Da, e o meserie dificila si fascinanta in acelasi timp, si e usor de ajuns la ceea ce unii considera drept fanatism. Bill Gates a ajuns acolo unde este in primul rand ca urmare a unui efort iesit din comun, ca si Richard Stallman. Desi sunt fiecare la poli opusi ai lumii software: liderul software-ului comercial, respectiv liderul free software. Va pot spune ca in Japonia, multi din colectivul in care lucram plecau la 11 seara acasa, zile in sir. In locul unde sunt actualmente, daca vii seara si duminica, gasesti destui lucrand (o minoritate, totusi, dar depinde de fazele proiectului in cauza). E greu de separat pasiunea de presiunea exercitata de termene, uneori. Cred ca in toate profesiile, pentru a ajunge la un nivel competitiv, in conditiile actuale, e necesar un efort considerabil. R: Cum priveste societatea occidentala aceasta minoritate? Ar putea fi integrati acesti "fanatici" in societate? Dar ei doresc aceasta integrare? M.H.: Greu de aplicat concluzii generale. Din punct de vedere profesional, de multe ori sunt foarte respectati, mai ales daca produc rezultate ... In societatea japoneza, ca sa ne referim la ea, exista un cult al muncii, deci o astfel de atitudine e mai usor de acceptat, desi actualmente in multe familii apare o anumita revolta impotriva orelor foarte lungi de lucru ale capilor de familie, in special. Pe de alta parte, persoane din afara profesiei tind sa inteleaga mai greu aceasta pasiune, sau exces in munca. In general insa, in societatea occidentala se accepta principiul ca succesul trebuie platit intr-o forma sau alta, in primul rand prin concentrare si specializare. Multi dintre acesti pasionati sau fanatici o fac din placere, si din proprie convingere, incat nu cred ca societatea le poate dicta ce si cum sa faca. Si probabil ca setul lor de valori pune (cel putin pentru cativa ani) realizarea profesionala inaintea realizarii in familie sau in relatiile personale. Si inca ceva, convingerea mea este ca Romania este intr- o situatie deosebita, cu mult teren de recuperat. Oricine isi inchipuie ca acest teren poate fi recuperat in 8 ore de lucru este un naiv ... R: Sunteti printre principalii sustinatori a doua proiecte generoase: Free UNIX for Romania si Know-How For/From Romania. Aceste proiecte isi au corespondentii din Romania recrutati dintre persoanele particulare si, se pare, niciodata dintre organizatiile guvernamentale. De ce? Ati incercat si nu s-a putut lucra cu acestea? Nici macar nu ati incercat? Sau poate ca este o trasatura caracteristica a acestui gen de proiecte conlucrarea cu persoanele si organizatiile neoficiale? In Romania exista cel putin doua astfel de organizatii guvernamentale: Comisia Nationala de Informatica (CNI) si Societatea Nationala de Informatica (SNI). Le cunoasteti? M.H.: Free UNIX for Romania a fost definita de la bun inceput si a operat in mare parte ca o organizatie de tip "grassroots", de la persoana-la-persoana, bazandu-ne in mare masura pe entuziasmul amatorilor si profesionistilor din domeniul calculatoarelor. La acest nivel, succesul a fost remarcabil, am reusit practic ca in decursul unui an de zile sa acoperim toata suprafata Romaniei cu centre de distributie de free software, desigur de anverguri diferite. Apelul la concursul organizatiilor private sau guvernamentale, atat in Occident, cat si in Romania, nu s-a concretizat inca in acelasi succes. Am trimis informatii asupra actiunii noastre ambasadelor romane in Washington si Paris, de exemplu. Nici o reactie. Am fost primiti cu amabilitate la ambasadele americana si canadiana in Bucuresti, dar nu am avut rezultate concrete in materie de donatii. Dar cel putin ne-au fost indicate organizatii pe care am putea eventual sa le contactam. Am delegat mai multe persoane in tari din Occident, furnizandu-le un portofoliu cu rezultatele noastre, sa ne reprezinte in fata diverselor fundatii, dar nu am avut rezultate concrete. Cu atat mai iesita din comun a fost deci pentru noi aprobarea cererii catre Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa din Romania, care ne-a acordat o subventie considerabila de 10.000 de dolari (maximul) pentru achizitionarea si expedierea de carti Unix pentru mai mult de o duzina de universitati din toata tara. Actiunea de expediere, coordonata de mine personal si executata de multi voluntari entuziasti de origine romana aflati fie ca rezidenti fie ca doctoranzi in Canada si SUA este in plina desfasurare. Dupa cum stiti, Universitatea Targu Mures (impreuna cu cele din Arad, Brasov, Cluj, Bucuresti, Galati, Constanta, Craiova, Pitesti, Sibiu, Iasi) este unul dintre beneficiari. In legatura cu organizatiile guvernamentale romanesti, nu am reusit inca sa ajungem la un dialog fructuos. Cred ca viteza lor de reactie nu face fata trenei impuse de noi. In materie de CNI sunt in legatura cu multi specialisti de la ICI, in mod deosebit cu Eugen Staicut, care impreuna cu Nicolae (Nini) Popovici de la Politehnica din Bucuresti a avut o contributie capitala in crearea retelelor academice romane (ROEARN si PUB). Dar nu am avut contacte oficiale. Nimeni nu ne-a contactat. Stiu ca guvernul, prin ICI, pare sa aiba cunostinta de existenta noastra, dar ... Ca sa va dau un exemplu, Ministerul Tehnologiei a facut un apel anul trecut prin Internet pentru concursul specialistilor romani stabiliti in strainatate. In acel moment lista Know-how for/from Romania, era in mare masura definita. I-am informat ca o lista de experti exista, dar ... Se genereaza cu alte cuvinte valuri, dar efectul lor nu este urmarit ... Noi nu ne gandim atat de mult la Ministerul Educatiei de exemplu, ne gandim la Irina Athanasiu, Mircea Bodea, Ioan Jurca, Viorel Negru, Cristian Ionitoiu, Mihai Pop, fratii Dragos si Mihai Manolescu si multi alti entuziasti, profesori si studenti. Cu fiecare dintre ei am colaborat personal, le-am rezolvat multiple probleme, ei stiu ca pot conta pe noi in materie de sprijin financiar, informational, de specialitate, iar noi pe ei in materie de distributie in Romania. Dar daca ministerul va dori sa ne contacteze, va fi oricand binevenit. Nu avem resurse financiare mari, dar avem la dispozitie experienta cumulata a zeci de specialisti care nu vor cere sa fie platiti ... Si care doresc sa dea o mana de ajutor. In materie de contacte institutionale, as dori sa remarc un succes in legatura care o avem cu CEPES (Centre Europeen Pour l'Enseignement Superieur) din Bucuresti cu care schimbam informatii. Tot in domeniul contactelor institutionale, Academia Romana este pe lista de distributie a mesajelor noastre (ca si Academia Moldova, care a raspuns) de aproape un an de zile. Din pacate, nu avem nici o reactie. Sa speram ca sunt pe receptie, cel putin. In conditiile acestea, noi preferam sa rulam metodele verificate, sa lucram prin apeluri si contacte personale. De fapt, am dorit foarte mult sa eliminam atmosfera impersonala generata de prezenta birocratiei si sa generam un mediu de club, de cooperare amicala. Cred ca astfel am reusit sa amorsam dialoguri care altfel nu s-ar fi purtat. Ani de zile, in Romania, programele au fost tinute 'la secret', nu au fost distribuite (cinstit vorbind, multe dintre ele erau copiate ilegal in sensul nerespectarii copyrightului) si cand noi am cautat sa impunem o distribuire nelimitata, fara discriminare, am avut destule reactii negative. Trebuie sa remarc ca tineretul, studentii sunt mult mai deschisi din acest punct de vedere. Mie, personal, mi s-a parut de la bun inceput absurd ca programe care sunt gratuite in toata lumea sa fie 'tinute la sertar' in Romania de diverse persoane doritoare sa-si mentina o hegemonie rau inteleasa. Foarte putina lume intelege cu adevarat sensul 'coopetition' (concurenta concomitenta cu cooperarea). Romania este inca intr-o situatie economica dificila. Sugerez ca un efort comun este absolut necesar pentru a ridica consumatorii si piata la un anumit nivel, pentru a-i educa. In domeniul Unix, in care penetratia adevarata era redusa, un efort puternic de introducere a culturii respective este necesar pentru ca toti producatorii sa poata beneficia de o piata extinsa, cu multe facilitati. In concluzie, daca randamentul contactelor la nivel guvernamental si institutional se va imbunatati, vom redefini strategia. R: Free software-ul devine pe zi ce trece tot mai competitiv in lupta sa cu software-ul comercial. Ce credeti despre viitorul celor doua tipuri de software? Credeti ca in viitor unul dintre ele va dispare sau ca unul dintre ele va deveni mai puternic? M.H.: In general, rolul de Pythia nu imi surade. Dar voi avansa unele opinii, cu rezervele pe care le reclama bunul simt. Personal, cred ca vor continua sa convietuiasca, intr-o lume tot mai complicata din punct de vedere al copyright-ului (dreptului de autor) si al patentelor. R: Vedeti free software-ul doar ca pe un laborator pentru dezvoltarea si limpezirea ideilor sau credeti ca el poate deveni o alternativa viabila pentru utilizatori? M.H.: Lasand modestia la parte, as dori sa citez titlul mesajului meu pentru prima Conferinta pentru Sisteme Deschise ROSE'93 de la Cluj: "Free Unix for Romania: lucrand pentru ca programatorii sa aiba libertatea alegerii" (programelor pe care le folosesc). Deci consider free software in mod categoric ca o alternativa viabila. Un exemplu: din aproximativ 15 servere de pe reteaua pub.ro a Universitatii "Politehnica" Bucuresti, 5 sau 6 sunt linux si functioneaza foarte bine la un cost nul in materie de programe de sistem si aplicatii. Rolul de laborator creator al free software este intr- adevar remarcabil, dar oricine il reduce la aceast domeniu face o mare greseala. Sa nu uitam ca fiecare dintre noi in lumea Unix foloseste astazi ferestrele X. Ele sunt free software. Un alt exemplu: in locul in care lucrez (CRIM), primul lucru care s-a efectuat dupa ce ne-au venit statiile IBM RS/6000 si DEC Alpha a fost sa se instaleze compilatorul gcc (pentru limbajul C), super- editorul emacs (care e un mediu de editare, programare, comunicare in email si news, etc, etc), ca si debugger-ul gdb, toate produse ale echipei coordonate de Richard M. Stallman (o echipa in fapt distribuita in toata lumea, cu diversi programatori preluand anumite blocuri functionale). Si aceasta in conditiile in care aceste masini au compilatoarele lor native ... Nu este deloc de neglijat faptul ca accesul la nivelul codului sursa oferit de multe programe free software da posibilitatea unor corectii si adaugiri creatoare care sunt imposibile in cazul produselor comerciale, ce vin practic ca o cutie neagra, fara acces la interior. In cazul produselor comerciale, utilizatorul, oricat ar fi de avansat, nu poate aduce corectii substantiale, decat prin procesul raportarii de bug-uri. Dar nu poate incerca el insusi sa aduca corectii sau imbunatatiri. Produsele comerciale, prin adaugare de caracteristici speciale, cauta sa ancoreze utilizatorul la o anumita firma pentru o durata semnificativa. In general, grupurile informationale de news (stiri) de pe Internet sunt foarte diferite pentru produsele comerciale si cele free software. Pentru produsele comerciale se discuta comportarea, pentru cele free software, se merge mai departe, la intelegerea ei si la propunerea de solutii la nivelul sursa. Un alt avantaj al free software este adaptibilitatea sa. Daca cineva nu accepta o caracteristica si este un programator rezonabil de bun, se aseaza la tastatura si opereaza o modificare fara costurile cerute de o noua versiune de achizitionarea unei noi versiuni. De altfel, in multe cazuri, firmele comerciale au o viziune gen tunel [tunnel vision] si nu vor nici sa discute schimbari in definitia sau implementarea produsului. Deosebirea intre free software si cel comercial este si de natura filozofica si plaseaza programatorul pe o orbite total diferite: cel comercial ii limiteaza libertatea si creativitatea in materie de redefinire a unui produs achizitionat, in timp ce pentru free software procesul achizitiei nu exista pur si simplu, si fiecare programator este imputernicit sa creeze, sa modifice. Singura limita este capacitatea personala si factorul timp, care, recunosc, este important in lumea de azi. Analizand totul din punctul de vedere al studentului sau programatorului care doreste sa se perfectioneze, produsele comerciale sunt impenetrabile, netransparente. Tot ce se poate invata este la nivelul definitiei, comportarii pe planul exterior, la nivelul parametrilor de intrare si de iesire. Analiza interna este prohibita a priori. Curiosului ii este astfel rezervat un tratament destul de dur, neamical. Trecand la o analiza de cost, multi utilizatori fac eroarea de a o reduce la nivelul sitemului de operare. Ar trebui sa se gandeasca ca pentru fiecare compilator, fiecare aplicatie importanta comerciala vor cheltui alte mii de dolari, pe cand in cazul linux, netBSD sau freeBSD, acestea sunt gratuite. In concluzie, fiind realisti, cred ca vom vedea o convietuire. In cazul meu, aceasta e exemplificata de faptul ca in timp ce folosesc gcc, gdb si emacs in materie de free sofware, folosesc FrameMaker in materie de editare de documentatie (wordprocessing), pentru simplul motiv ca nimeni nu a scris inca un wordprocessor WYSIWYG (What-You-See-Is-What-You-Get) satisfacator (un set, denumit doc si idraw, a aparut insa recent in versiune alpha pentru linux). Desigur, TeX (free software) este foarte bun, dar uneori prefer sa vad direct ce se intampla, fara recurs la compilare. R: Considerati ca idea drepturilor de autor din ce in ce mai restrictive, asa cum sunt ele privite acum in vest, este o protectie reala a programatorilor sau doar o protectie menita sa sustina monopolul unor mari firme? M.H.: Optica depinde de situatia persoanei in cauza in raport cu produsul respectiv. Pentru majoritate (utilizatorii/consumatorii) este in mod clar o tendinta de monopolizare si control exercitata de firmele de software, in dorinta de aparare a propriei nise. Pentru o minoritate (firmele de software si salariatii lor) este ceva care le da posibilitatea sa supravietuiasca, in masura care doar valorificarea produsului pe piata le aduce venituri iar donatiile din partea statului sau a unor agentii private nu se ridica la sume substantiale. R: Programatorii au fost inca de la inceputuri privilegiati in relatia lor cu restul utilizatorilor. Importanta lor pare insa sa scada in timp ce apar alte categorii precum integratorii sau managerii de proiecte. Care mai este locul programatorilor in hatisul comercial actual? M.H.: Termenul "hatis" este bine ales. As mai adauga doar "hatisul comercial si juridic" actual. Profesia de programator e oarecum favorizata in momentul actual, pe piata mondiala a muncii. Dar pentru a avea un rol determinant intr-o companie, sunt necesare multe alte cunostinte, legate de definirea sistemului, de marketing, de integrare si compatibilitate, de relatii inter- personale. Deci as recomanda o viziune mai deschisa, pentru o dirijare mai eficace a carierei. Rolul programatorului, cred eu, va urma in mare masura, ceea ce s-a intamplat deja in hardware: putina lume mai proiecteaza sau depaneaza la nivel de componenta electronica (rezistenta, capacitate, tranzistor), totul se face la nivel de placa de circuit, modul sau sistem. Raman destui circuitisti activand in proiectarea de circuite integrate, analogice or digitale, dar nu formeaza o majoritate. In materie de software, fenomenul se va manifesta in raport cu accesul la codul sursa: probabil ca multi vor face doar integrare la nivel de modul, interfete, aplicatii, cu relativ putina programare in cod sursa dar cu pondere mare de testare pe sisteme. Deci, anticipez ca si in domeniul industriei de programe, se vor distinge firme ce vor ataca problemele la nivelul intern, (creatorii de scule de baza) si altele ce vor face in principiu integrare de sistem si aplicatii. Din fericire pentru programatori, aceste integrari sau aplicatii se scriu ele insele intr-un cod sursa de o natura sau alta. Desigur, au inceput sa apara o multime de scule de sinteza a programelor sau interfetelor, dar oricum legatura sau definitia lor se face la multe nivele de catre programator, manual cum s-ar zice. In plus, multe din aceste scule automate de sinteza nu sunt (inca) prea eficiente. Dar in mare, ca si in circuite, putem spune ca lumea se va diviza (daca nu este deja acolo) in programatori de scule de baza si programatori de aplicatii sau de integrare. Cred ca in orice produs foarte important, inovator, rolul programatorilor nu va deveni minor, fiindca ei sunt cei care vor gasi implementarile cele mai eficiente. Chiar daca in momentul de fata lungimea codului sursa nu mai este un factor atat de important (avand in vedere viteza procesoarelor) insistandu-se pe lizibilitatea, standardizarea si testabilitatea sa. La nivelul influentei strategice in interiorul firmei, programatorii vor fi la concurenta cu arhitectii de sistem, cu specialistii din marketing, care au roluri foarte importante in definitia functionalitatii produsului in raport cu cererea de pe piata. Dar sa nu uitam ca acesti arhitecti sau specialisti in marketing sunt ei insisi in multe cazuri fosti sau actuali programatori. In materie de influenta si importanta personala, intr- adevar in proiectele foarte mari, contributia individului tinde uneori sa se piarda in marea sistemului, dar aceasta se intampla in orice sistem mare, nu numai in programe. In plus, nu toate programele sunt mari, exista multe exemple de programe mici, foarte eficiente si/sau rentabile. R: Sa mai vorbim despre viitor. Care sunt platformele hardware si software ale viitorului? Pe ce sisteme de operare vom lucra maine? Pe ce tipuri de calculatoare si pe ce procesoare? M.H.: Cred ca nu putem sa anticipam pe o durata prea indelungata. Mie personal, parerile recente ale unor firme ca arhitecturile lor de procesoare vor rezista 25 de ani mi se par utopii. Punctul major va fi in integrarea comunicatiilor cu calculul per se. Sistemele de operare vor replica tot mai mult facilitatile oferite de Unix, primul sistem de operare ce a furnizat comunicatii rezonabil de fiabile. Diverse varietati de Unix vor concura cu Windows NT, cu OS/2. Aceasta pentru urmatorii 4-5 ani. Facilitati de grafica la distanta, multimedia, vor fi critice, deci implementari ale unor interfete grafice flexibile, pe baza protocolului X sau a altor protocoale oferind interactii pe retea, vor ramane puncte de selectie majore. R: Se merge spre o unificare a platformelor hardware si software sau aceasta tendinta este doar una de moment? M.H.: Lumea vorbeste de unificare mereu, dar rezultatele nu par sa tinda in acest sens. Iata, de exemplu, introducerea PowerPC de catre IBM, Apple si Motorola e destinata nu atat unificarii, ci combaterii standardului de facto Intel. OSF/1 este o initiativa clara de standardizare. Totusi, pana acum numai DEC a introdus consistent masini in directia respectiva. IBM s-ar putea sa o faca, dar ... Personal, cred ca standardizarea va exista, dar nu pe baza unor standarde introduse de niste comitete internationale (v. OSI), ci mai curand de facto, pe baza de rezultate si implementari ce au succes (v. TCP-IP). O speranta exista in domeniul standardizarii in domeniul telecomunicatiilor, prin ATM (Asynchronous Transfer Mode). Majoritatea producatorilor avanseaza in directia respectiva. R: Exista voci care spun ca arhitecturile von Neumman blocheaza la ora actuala dezvoltarea domeniului. Va fi oare necesara generatia a cincea care sa revolutioneze insasi esenta masinii Von Neumman sau dezvoltarea extensiva actuala este suficienta? Ma refer la procesoare mai rapide, memorii mai mari, sisteme de operare mai eficiente si mai compatibile. M.H.: Ambele fatete vor cunoaste o dezvoltare rapida. Ma voi concentra in raspunsul meu asupra paralelismului. Se poate remarca un paralelism destul de marcat in interiorul procesoarelor actuale, cu mai multe unitati interne de prelucrare, cu pipelining. Pe de alta parte, calculul paralel pe retele de procesoare (statii de lucru) se va accentua. Programarea acestor ansamble de multiprocesoare va deveni mai accesibila programatorului nespecialist. ATM va accentua integrarea facilitatilor de comunicatie cu cele de calcul. Sculele de vizualizare a comportarii in executie a programelor pentru arhitecturile paralele vor cunoaste progrese marcante. R: Ce ne puteti spune despre stadiul atins de stiintele informatice in Romania si ce credeti ca se va intampla in viitor in tara in comparatie cu dezvoltarea de afara? M.H.: As dori sa remarc progrese tehnice si de atitudine. In materie de Unix, estimez ca decalajul pana acum 2 ani era de aproximativ 10 ani pentru majoritatea utilizatorilor (dintre care multi nici nu si-l puteau permite din punct de vedere financiar). Introducerea linux ne-a permis sa aducem multi utilizatori la anul de gratie 1994 intr-un singur an (cel putin in materie de free software ...). Introducerea retelelor de comunicatii academice si comerciale a avut un un rol important in acest scop. De exemplu, ultimul kernel 1.0, al linux, a fost prezent a doua zi la Universitatea "Politehnica" Bucuresti, trimis de noi. In plus, facilitatile de ftp si telnet, prezente actualmente in mai multe locuri din tara permit importarea directa de programe in Romania, fara ajutorul nostru, din pacate deocamdata numai pentru pachete de marime medie. Desigur, aceasta a avut loc in paralel cu patrunderea platformelor Unix comerciale in Romania, in care nu ne arogam merite decat prin asociere sau sprijinire a culturii Unix. In raspandirea culturii Unix si a sistemelor deschise in Romania, as dori sa mentionez in mod deosebit contributia GURU (Grupul Utilizatorilor Romani de Unix), condus de Alexandru Rotaru. GURU a fost unul din partenerii nostri majori in Romania, a organizat conferinte nationale de sisteme deschise, a introdus propria sa retea de email. Doresc sa subliniez in acest context speranta ca reteaua de comunicatii a Romaniei va face progrese. In momentul in care Polonia se cupleaza la Internet la viteze de 64Kbits/s sau chiar 2Mbits/s iar Romania o face numai la 9.8kbits/s, ceva nu este in regula. Calitatea comunicatiilor va fi factorul tehnic numarul unu in progresul informaticii romanesti in urmatoarea decada. In vara anului 1993, am vizitat mai multe firme particulare din Capitala si Oradea si trebuie sa spun ca am ramas impresionat de mobilitatea si entuziasmul unora dintre ele, care si-au gasit de exemplu clienti sau finantare in Germania si elaborau programe moderne, pentru piata germana. Ca strategie, consider ca in materie de programe totul va trebui gandit in primul rand pentru export, si aici ma refer la marketing, standarde de calitate, compatibilitate lingvistica. R: Va multumesc!